Un PRM-ist vrea votul maghiarilor

CLUJ. Candidatul PRM din Cluj, Dan Brudaşcu, a cerut ieri alegătorilor maghiari, în limba maghiară, să-l voteze pentru un mandat de deputat.

Potrivit Mediafax, Brudaşcu şi-a argumentat apelul spunând că toţi candidaţii PRM doresc să fie parlamentari pentru toată populaţia judeţului Cluj. „De-a lungul activităţii anterioare, ca deputat, am soluţionat numeroase cazuri ale cetăţenilor maghiari, iar UDMR se adresează şi alegătorilor români. În unele dintre localităţi, unde trăiesc şi maghiari, i-am îndemnat să voteze, în limba maghiară, pentru PRM“, a declarat Brudaşcu.

Deconspirarea a primit unda verde

Senatorii au votat ieri legea de functionare si organizare a CNSAS cu 73 de voturi "pentru"si doar trei abtineri.

Peremistii au anuntat, la scurt timp, ca vor cere Biroului Permanent al Parlamentului reluarea votarii proiectului de lege, sustinand ca pe parcursul sedintei nu a fost cvorumul necesar, de 69 de senatori. "Este bine ca a trecut legea fara mare opozitie din partea parlamentarilor. Este un semn ca partidele vor sa ne continuam ce am inceput. Speram ca noul for legislativ va adopta si alte legi in acest sens", ne-a declarat presedintele CNSAS, Ladislau Csendes. Conform legii, Colegiul intocmeste note de constatare pentru persoanele cu un trecut "patat"de cola­borarea cu fosta Securitate pe care le trimite in instanta. Din categoria celor verificati au fost scosi secretarii de judet de pe vremea regimului co­munist, iar dosarele fetelor bisericesti pot fi studiate doar cu acordul cultului din care fac parte. PRM a contestat votul dat in plen, motivand ca in momentul votului in sala erau prezenti doar 45 de senatori si nu 76 cum au fost la inceputul sedintei.

Spioni de contrabanda

În perioada în care Ioan Talpeş a ocupat funcţia de director al SIE, potrivit Hotnews, în România au avut loc mai multe operaţiuni de contrabandă în care au fost implicaţi atât ofiţeri de informaţii (foşti sau activi), cât şi persoane, îndeosebi cetăţeni arabi, aflate sub controlul acestora. La fel, în domeniul marilor privatizări au pătruns indivizi şi firme străine a căror bonitate nu numai că n-a fost verificată de cei în măsură să facă acest lucru, dar au fost chiar sprijiniţi de aceştia să dea marile tunuri postdecembriste. Sunt deja de notorietate cazurile Puma-Faur, Mike şi Elie Nassar, Zaher Iskandarani, Columna Bank, Jimbolia, Ţigareta etc.
La începutul lui 1997, după venirea la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, generalul SIE Dumitru Ciobanu i-a înaintat consilierului prezidenţial Cătălin Harnagea un raport detaliat cu privire la acte grave de corupţie de la vârful şi din interiorul SIE. Talpeş a fost acuzat atunci că ar fi primit în 1995 de la Zaher Iskandarani, un controversat om de afaceri romano-sirian, supranumit şi “Prinţul Banatului”, 6 milioane de dolari pentru susţinerea lui Ion Iliescu.
ÎNTĂLNIREA CU “PRINŢUL BANATULUI”Acuzaţia n-a fost confirmată, dar Talpeş a recunoscut că s-a întâlnit o singură dată cu Zaher Iskandarani, la sediul SIE, şi că acesta ar fi fost dispus să ofere statului, “ca acţiune umanitară”, 3 milioane de dolari pentru a fi judecat corect. Talpeş a spus că el nu a luat nici un ban, ba chiar a cerut arestarea lui Iskandarani. Ulterior, într-o intervenţie televizată, fostul preşedinte Emil Constantinescu a acuzat că în mandatul lui Talpeş a fost creat şi consolidat un sistem oligarhic generalizat. El a afirmat totodată că la prima întâlnire avută cu fostul şef al SIE, Talpeş i-a spus că Zaher Iskandarani (condamnat pentru contrabandă cu ţigări) a venit la el ca să-l ajute să deschidă o fabrică. Talpeş a respins acuzaţiile lui Constantinescu şi a afirmat chiar că, în vremea mandatului său din fruntea SIE, a interzis operaţiunile speciale. “Cât m-am aflat la conducerea SIE, nu s-au desfăşurat acţiuni de contrabandă cu ţigări şi arme, în serviciul oligarhiilor, cu aprobarea statului. Este bine de precizat, pentru opinia publică, cine a organizat acţiuni de contrabandă şi cu aprobarea cui. Cel puţin în cazul Ţigareta 2”, afirma Talpeş.
“generalul Ioan Talpeş, care l-a înlocuit pe Caraman, fusese colaborator apropiat al clanului Ceauşescu şi era familiar tot numai cu spionajul de tip comunist. Cu Talpeş la cârmă, SIE a rămas un serviciu de tip sovietic (...), după opt ani de la alungarea tiraniei, SIE continua să considere că Occidentul este inamic. În 1997, Elveţia a acuzat public România de spionaj economic şi generalul Talpeş, devenit ţap ispăşitor, a fost trimis ambasador în Bulgaria. La 18 februarie 1998, preşedintele Emil Constantinescu l-a instalat în fruntea SIE pe Constantin Harnagea, care nu a avut legături cu Securitatea. Abia atunci a început adevărata democratizare a SIE”.

Ce au in comun IBM, Volkswagen, Hugo Boss, Bayer si Siemens cu Hitler

O serie de companii de renume mondial, care in ziua de astazi dau produse mai mult sau mai putin indispensabile traiului cotidian, au fost, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in slujba lui Hitler, relateaza ziare.com. Gigantul american IBM, cu filiale deschise si in Germania, a creat pentru nazisti un sistem foarte complex, pe baza de carduri perforate, pentru a avea control asupra bazelor de date. Imediat ce invadau o tara, nemtii verificau sistemul de recensamant cu ajutorul cardurilor, luand astfel urma fiecarui evreu, tigan sau oricarui alt non-arian. In acelasi fel se tinea si evidenta prizonierilor - se stia pentru fiecare orientarea religioasa, locul natal si modul in care urmau sa fie executati. Producatorul de masini Volkswagen a creat celebrul Beetle la cererea lui Hitler. El dorea o masina ieftina, fiabila si usor de intretinut, pe care sa si-o permita toti nemtii. Automobilul a fost fabricat de prizonierii de razboi la fabrica din Stuttgart. Daca in zilele noastre Hugo Boss isi promoveaza imaginea prin campanii cu baieti aparent bogati si dependenti de heroina, cu priviri pierdute in spatiu in care poti citi ''sunt atat de frumos, ca ma deprima...'', acum cateva zeci de ani lucrurile stateau ''putin'' altfel. In vremuri de demult apuse, Hugo Boss producea uniforme pentru nazisti. Negre, cu o croiala impecabila, menite sa impuna respect maselor. Bayer, compania farmaceutica gigant, cunoscuta in primul rand pentru Aspirina, a facut parte dintr-un trust numit IG Farben, responsabil cu producerea gazului Zyklon-B, folosit la executia evreilor. Chiar si in zilele noastre Bayer refuza sa-l recunoasca pe adevaratul inventator al aspirinei - un evreu pe nume Arthur Eichengrun, sustinand ca medicamentul a fost descoperit de un ''arian''. Siemens a fost de departe compania cea mai implicata in razboiul nazist. In timpul celui de-al doilea razboi mondial si-a deschis o serie de fabrici langa Auschwitz si Buchenwald, iar forta de munca provenea direct din lagarele mai sus mentionate. De cele mai multe ori, evreii munceau dimineata in fabrica, iar seara erau gazati in camerele construite tot de Siemens.

Ceea ce mi se pare cel mai ciudat : relatia de afaceri dintre Standard Oil ( Rockefeller ) si IG Farben .

De asemenea relatia colosului IG Farben din perioada ascensiunii naziste , deci si a pregatirilor de razboi germane , cu Federal Reserve Bank of New York ( Paul Warburg ) si Bank of Manhattan ( Paul Warburg ) .

Sa ne amintim ca ideologia national-SOCIALISTA a aparut cu mult inaintea razboiului , ca si Mein Kampf , iar Rockefeller si Paul Warburg nu erau niste nimeni ce nu stiu ce se intampla in jurul lor , ( ultimul fiind chiar director al Council on Foreign Relations )

Generalii Chiţac şi Stănculescu au intrat în puşcărie pentru 15 ani

Generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac vor sta 15 ani după gratii pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tentativă la omor deosebit de grav. Aşa au decis ieri judecătorii Curţii Supreme, care au adăugat că îi obligă pe cei doi să plătească, în solidaritate cu Ministerul Apărării, şi aproximativ 46 de miliarde de lei vechi către cele 226 de victime din timpul reprimării sângeroase a manifestaţiilor izbucnite la Timişoara în perioada 16-22 decembrie 1989. Înainte de 21 decembrie, aici au fost ucişi 73 de protestatari.

La numai câteva ore de la pronunţarea sentinţei, judecătorii au trimis Tribunalului Militar Bucureşti mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea emise pe numele generalilor. De altfel, în scurt timp acestea au şi fost puse în aplicare: Chiţac a fost „săltat“ de acasă, iar Stănculescu de la conferinţa de presă pe care a susţinut-o la Hotelul Howard Johnson.

Chiţac, prezent la pronunţare, Stănculescu ţine conferinţe

La pronunţarea verdictului, în sala de judecată a fost prezent doar Mihai Chiţac. Acesta a catalogat procesul şi sentinţa drept „o decizie politică“ şi „o mascaradă de proces“, „dictat din umbră“ de un anume Constantinescu, precizând însă că nu este vorba despre fostul preşedinte Emil Constantinescu.

La rândul lui, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a declarat că decizia Curţii Supreme este una corectă. „Decizia de astăzi (ieri - n.r.) de menţinere a pedepsei pentru cei doi inculpaţi este corectă, dar din punctul de vedere al daunelor sentinţa este injustă, iar unii revoluţionari nici nu s-au auzit pe lista strigată în sală“, a declarat Mărieş.

La ora 18.00, a ieşit la declaraţii şi generalul Stănculescu. Acesta a susţinut o conferinţă de presă în care a arătat că a fost condamnat pentru că puterea politică din România a dorit un vinovat. Întrebat de ce a fost el vinovatul şi nu altcineva, Stănculescu a răspuns: „Pentru că generalul Milea (fostul ministru al apărării) a fost mortul care nu mai era. Generalul Guşă a fost, de asemenea, mortul care nu mai era“.

Stănculescu a mai susţinut că el a fost cel care a schimbat cu adevărat regimul comunist: „Eu am schimbat regimul prin forţa militară. Eu am fost cel care a condus operaţiunile de la Târgovişte care s-au încheiat cum s-au încheiat“. Acesta a mai sugerat că la mijloc ar fi vorba despre nişte interese şi că nu s-a dorit aflarea unor lucruri care vor fi cunoscute abia „după dispariţia mea de pe pământul românesc“.

Imediat după ce conferinţa s-a încheiat, generalul Stănculescu a fost „săltat“ de un echipaj al Serviciului Urmăriri, care, de altfel, s-a aflat în sală pe durata declaraţiilor de presă. Cu numai o oră înainte, poliţiştii s-au prezentat şi la locuinţa lui Mihai Chiţac, care a fost dus la sediul Poliţiei Capitalei pentru a i se întocmi formele legale de încarcerare.

Potrivit unor surse din poliţie, din cauza vârstei înaintate şi a problemelor de sănătate, cei doi au fost încarceraţi aseară la Spitalul Penitenciarului Jilava. (A colaborat Andreea Vădan)

PEDEAPSĂ

Ar trebui să execute minimum 7,5 ani

Cei doi au fost condamnaţi prima oară pe 15 iulie 1999 de Curtea Supremă de Justiţie. Pedeapsa a rămas definitivă pe 25 februarie 2000, când Completul de nouă judecători a respins recursurile formulate de generali. Imediat după pronunţarea sentinţei, Stănculescu a fugit din ţară şi s-a întors odată cu venirea la putere a lui Ion Iliescu. Câteva luni mai târziu, procurorul general Tănase Joiţa a promovat un recurs în anulare în favoarea celor doi. Drept urmare, pe 22 martie 2004, Secţiile Unite ale Curţii Supreme au admis recursul lui Joiţa şi au decis rejudecarea procesului Revoluţiei de la Timişoara. Specialiştii în Drept spun că Stănculescu şi Chiţac ar trebui să execute cel puţin 7,5 ani de închisoare. Şi asta pentru că, potrivit legii, condamnaţii trecuţi de 60 de ani pot fi liberaţi condiţionat după executarea a jumătate din pedeapsa de peste 10 închisoare.

Mineriada din 1991 - Miron Cozma a dat jos un guvern

În dimineaţa zilei de 25 septembrie 1991, minerii conduşi de Miron Cozma ajung în Capitală cu mai multe garnituri de tren. Prima oprire este în Piaţa Victoriei, unde cer o întâlnire cu primul-ministru Petre Roman. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihnea Marian Constantinescu, a declarat că, iniţial, Petre Roman intenţionează sã coboare în mijlocul minerilor, dar aceastã soluţie nu este acceptatã de SPP.

Minerii răspund cu pietre şi sticle incendiare, ceea ce determină evacuarea primului-ministru şi a funcţionarilor din Guvern. Spre seară, cea mai mare parte a minerilor se îndreaptă spre TVR şi Piaţa Universitaţii. Miron Cozma, aflat în fruntea unei delegaţii, se întâlneşte la Palatul Cotroceni cu preşedintele Ion Iliescu şi cere demiterea primului-ministru.

A doua zi, pe 26 septembrie, minerii atacă din nou clădirea Guvernului. De aceasta dată, autorităţile acceptă negocieri. Niciun reprezentant al presei nu are acces la discuţii. Mai târziu, preşedintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, anunţă pe postul naţional de televiziune demisia Cabinetului Petre Roman.

Cozma ordonă minerilor sã plece acasă, dar aceştia nu îl ascultă şi pătrund în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, unde cer demisia lui Ion Iliescu. Iliescu se întâlneşte din nou cu o delegaţie a minerilor condusă de Miron Cozma. La finalul discuţiilor, Iliescu şi Cozma au semnat un comunicat prin care se anunţa că revendicările minerilor au fost rezolvate. Minerii se întorc acasă.

Mineriada 1991

Va prezint mai jos episodul mineriadei din 91, descris de jurnalistul Gabriel Klimowicz , martor ocular al evenimentului din 26 septembrie 1991 în Parlamentul Romaniei care în acea perioadă se afla în clădirea din Dealul Mitropoliei. Pe atunci, Gabriel era reporter la ziarul „Cotidianul”, patronat de Ion Raţiu. Episodul descris mai jos a fost publicat în recenta sa carte „Agora vremurilor moderne – introducere în tainele televiziunii de stiri”:

„…Nu mai ştiu ce se discuta atunci în Parlamentul dominat copios de FSN. La un moment dat s-a auzit un zvon: vin minerii! Toţi jurnaliştii aflaţi acolo am început să dăm telefoane la colegii noştri care aveau ca sarcină să relateze isprăvile minerilor în Bucureşti şi aceştia ne-au confirmat: vin spre Parlament în frunte cu Miron Cozma. Am început să-i întreb pe politicieni ce vor să facă în această situaţie. Toţi se simţeau în siguranţă în Parlament apăraţi de funcţiile lor şi de jandarmi. Mă uit pe fereastră în curtea Parlamentului şi îi văd pe jandarmi cum se imbarcă în maşini şi părăsesc Parlamentul. Era evident că primiseră ordin. Mai erau vreo doi în cladirea Parlamentului, plus un pompier care începuseră să care lăzi cu muniţie. Am întrebat ce se află în lăzi şi mi-au răspuns că grenade cu gaz lacrimogen. I-am întrebat cum îşi propun să apere Parlamentul şi mi-au răspuns că nu au cum pentru că trupele care trebuiau să asigure securitatea au plecat. Era evident că Parlamentul fusese lăsat la discreţia minerilor lui Cosma. Toţi jurnaliştii erau înspăimântaţi: ştiam ce făcuseră minerii pe 13-15 iunie 1990 şi acele imagini erau încă proaspete în memorie.Uşile parlamentului nu au rezistat prea mult la presiunea minerilor care au dat năvală în incinta sălii de şedinţe urlând şi agitând răngile şi topoarele deasupra capului. S-a creat o tensiune teribilă. Parlamentarii nu puteau părăsii clădirea pentru că minerii păzeau toate caile de acces. Nici noi nu puteam. Minerii veneau la tribună şi vorbeau despre necesitatea ca parlamentarii, îmbogăţiţii, trădătorii, cei care nu au mâncat salam cu soia şi cei care vor să vândă ţara, cei vinovaţi pentru traiul prost al românilor să dispară. Era ameninţată atât viaţa liberalilor şi ţărăniştilor cât şi a celor din FSN. În ameninţările la adresa celor din FSN însă nu credeam. Minerii mai veniseră în Bucureşti doar la chemarea lui Iliescu, iar FSN-ul era condus fără dubiu de la Cotroceni. Ne aşteptam în orice moment ca dezastru sa se producă : un miner să lase o ranga să cadă în capul unui parlamentar şi în acest fel să fie îngropată pentru o lungă perioadă de timp atât democraţia românească cât şi orice şansă de apropiere a României de lumea civilizată. Ion Raţiu, patronul meu în aceea perioada, Dan Marţian preşedintele Camerei Deputatilor şi alţii vorbeau de la microfon încercând să-i calmeze pe mineri.

Ioan Alexandru, senator PNŢCD, o raritate printre aşa-zişii politicieni care umpleau Parlamentul, le vorbea şi el minerilor. Ioan Alexandru este cel mai important poet religios al românilor. Era un om de înaltă spiritualitate, om cu viaţă sfântă, complet devotat lui Iisus Hristos şi poporului român. Printre politicienii noştri, gata să înghite o broască râioasă în fiecare dimineaţă şi să adopte imediat convingerile celui care dă mai mult, Ioan Alexandru se legitima la propriu în faţa minerilor cu Imnele Transilvaniei, ale Moldovei şi ale Tării Româneşti, carţile lui principale. El striga de la tribună: „ Sunt autorul Imnelor Transilvaniei şi ale Moldovei”. Mi se părea că se dă o luptă între spiritul creştin al lui Ioan Alexandru şi forţa brută a minerilor. El le striga acestora, cu o cruce de placaj într-o mana( crucea care-l însoţise in Piaîa Universităţii în timpul carnagiului de pe 21 decembrie 1989) şi cu cealaltă ridicată profetic deasupra capului, să nu facă vărsare de sânge în Parlament şi să părăsească Instituţia asupra căreia atacurile violente însemna tot atâtea lovituri date democraţiei. La un moment dat se întâmplă un fapt incredibil: îl văd pe Ioan Alexandru ţinând un piron şi pe un miner bătând pironul cu o rangă în peretele din spatele prezidiului Camerei Deputaţilor. De piron Ioan Alexandru a agăţat crucea lui traforată în placaj şi pilogravată cu linii grafice inspirate din arta ţărănească. El miza pe puterea de exorcizare a semnului creştin într-un Parlament în care majoritatea erau atei, proveniţi din rândurile Partidului Comunist sau ale fostei Securităţi a lui Ceauşescu. Crucea a rămas acolo ani de zile cu toate încercările repetate ale liderilor FSN (Frontului Salvarii Nationale) de a o scoate de acolo. În amintirea acestei cruci a lui Ioan Alexandru a fost ulterior montată o alta de lemn, mai mare, mai frumoasă şi mai vizibilă în spatele prezidiului din sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, după ce aceasta s-a mutat în Palatul Parlamentului (fosta Casa a Poporului construită de Ceauşescu) unde se află şi astăzi.Episodul descris a fost semnalul dezamorsării acţiunii minerilor…”

Gabriel Klimowicz